era odata un copil. un copil care avea gradinita langa un orfelinat. pe vremea cand se ducea copilul la gradinita inca se zicea gradinita si nu "gradi". la gradinita copilului veneau si copiii de la orfelinat. li se zicea cumva -de la educatoare- da copilu’ care a crescut intre timp nu-si aduce aminte. copiii orfani veneau o data pe saptamana sa se joace cu copiii de la gradinita. copiii si copiii orfani se certau: pe jucarii si pe mancare… de sarbatorile legale pe copiii orfani ii luau "ingrijitoarele" acasa. de sarbatori primeau palme peste cap si incurajari negative. chiar si cu palme peste cap copiii orfani se bucurau ca se duc intr-o casa de sarbatori. casa care nu e casa de copiii…
copiii se fac oameni mari. si copiii mari isi aduc aminte de copiii orfani. copiii mari sunt ipocriti pentru ca isi aduc aminte de copiii orfani de sarbatori.
un copil care s-a facut om mare vrea sa-si dea craciunu’ unor copiii institutionalizati: stiu ca de craciun, nu prea e craciun pe la institutia copiiilor institutionalizati.
daca stiti vreun proiect in care mai multi copii mari fac asta.
daca sunteti copii mari si vreti sa va faceti cadou craciunul, poate mai multi copii mari fac cadou un craciun mai mare…